De ce educație sexuală?

În multe dintre țările europene, educația sexuală este disciplina de studiu obligatorie în școli, însă, din păcate, România nu se numără printre aceste țări. Se poate observa încă  o dată că nu suntem pregătiți să fim o țară europeană.

 La rata nașterilor în rândul adolescentelor, procentul la nivel național este de 12,3%, mult peste media europeană, de 4%. În țara noastră, unul din zece copii are o mamă adolescentă, situație regăsită și la nivelul Bulgariei, unde rata minorelor devenite mame atinge un procent de 11,9%. Bulgaria și România sunt urmate de țări precum Ungaria, cu 9%, Slovacia, cu 8,4% și Letonia, cu 5,5%. La polul opus al clasamentului se află țări precum Italia, Olanda și Slovenia, unde procentul adolescentelor devenit mame scade sub 2%.  

Psihologul Gáspár György:
 ,,Există mitul că educația sexuală pătează inocența unui copil. Dar cel mai mare risc legat de abuzul sexual îi vizează pe copiii din familiile în care acest subiect e tabu”

Pe de altă parte, sondajele care se fac în stradă în rândul tinerilor, atât în România cât și în alte țări europene, indică faptul că majoritatea copiilor și adolescenților spun că orele de educație sexuală în școli i-ar face să se simtă mai siguri și mai confortabil în a aborda și a înțelege anumite subiecte considerate tabu.

70% dintre copiii englezi cu vârste între 11 si 15 ani spun că ei consideră că educația sexuală ar trebui să fie obligatorie, iar un procent covârșitor de 95% spun că își doresc să învețe despre riscurile și consecințele pe care le are share-uirea de poze cu persoane străine online sau pe rețelele de socializare.

Expunerea la un volum uriaș de informație

Totul este plin de informații pe teme sexuale și relaționale. Iată de ce este insuficient pentru adolescenți  să vadă imagini din cărți sau pliante cu felul in care arată uterul sau vaginul unei femei sau un penis. Ei au mai degrabă nevoie să învețe ce inseamnă sexul, cât este de periculos să te expui în ipostaze de nuditate online, să trimiți sau să primești poze ce implică nuditate atât celor cunoscuți, mai ales străinilor.

Psihologul Diana Stănculeanu:

 „Cu părinți muți și școli neputincioase, copiii noștri au parte de educația sexuală făcută de alți copii, de vloggeri și influenceri discutabili, de coperți de revistă care ne spun cum ar trebui să arătăm, de articole ieftine de presă glossy”

De asemenea, copiii trebuie să înteleagă riscurile aplicațiilor de dating pe care foarte mulți din adolescenții din zilele noastre le folosesc fără să se gândească la consecințe, la fel ca și chaturile de toate felurile, “sextingul” așa cum numim astăzi schimbul de mesaje explicit sexuale, video chat-urile considerate de multe fete sau cupluri de liceeni surse importante de venit.

Copiii își încep viata sexuală la vârste tot mai mici

Începerea vieții sexuale la vârste tot mai mici poate fi pusă, de asemenea, pe seama presiunii mediatice foarte mari, care pune în orice situație un accent deosebit pe sex.

Vedem sexualitate sau atitudini sexi în filme, în videoclipuri muzicale, chiar în filmele pentru adolescenți care se difuzează pe canalele de desene animate, vedem sexualitate în reviste, în jocuri online, și  vedem extrem de multă sexualitate pe rețelele de socializare, iar asta ne influențează zilnic.

Așa cum copilul este învățat să vorbească mai întâi acasă, apoi la grădiniță și ulterior la școală, și educația sexuală ar putea fi responsabilitatea mai multor factori-cheie din viața tânărului aflat în dezvoltare. Iar educația sexuală nu înseamnă să-i vorbești copilului despre actul sexual în sine. Domeniul este mult mai generos, uman și lipsit de eventualele perversiuni. În psihologie, educația sexuală este văzută sub forma unui proces de obținere de informații și conturare de atitudini, credințe și valori, cu privire la domenii esențiale precum: identitatea, relațiile și intimitatea. Deși considerăm părinții drept primii educatori în viața copilului, chiar și atunci când abordăm educația și sănătatea sexuală, recunoaștem că, adesea, aceștia necesită la fel de multă susținere și educație din partea specialiștilor instruiți la acest capitol. Dincolo de părinți, instituțiile educaționale, ONG-urile de profil și comunitățile religioase au, cred eu, o mare responsabilitate la acest capitol. 

  Educatia sexuala trebuie să ajute tinerii :

  • să obțină informații exacte cu privire la drepturile lor sexuale iș reproductive; informațiii pentru a spulbera miturile; trimiteri la resurse si servicii;
  • să-și dezvolte anumite deprinderi cum ar fi abilitățile de gândire critică, de comunicare și negociere, de luare a deciziilor; sentimentul de încredere în sine, capacitatea de a-și asuma responsabilitatea, capacitatea de a pune întrebări și de a căuta ajutor; empatie;
  • să aibă atitudini și valori pozitive: deschidere, respect pentru sine si pentru alții, atitudine pozitivă față de sănătatea sexuală si reproductivă.
Video: Why we shouldn’t shy away from sexual education  https://youtu.be/-7V9S9wdLfc