Conaționali îndestulați

Nu poate decât  să mă amuze reacția anumitor oameni la măsurile impuse de către autorități, timp în care, acest virus se perindează fără menajamente printre ei. Nu ține cont de statut social, prestigiu, remunerație, numărul oamenilor care iubesc persoana țintită, ce beneficii a adus aceasta societății, o anihilează asemenea unei umbre surprinse de apus. Pentru că parafrazez din propriile impasuri ,, trăim asemenea unor umbre, și tot ca umbrele murim’’. 

Dacă  până acum am dres situația cu achiziții fulminante de hârtie igienică, alimente pentru apocalipsă, metamorfozând tragismul în meme-uri pe rețelele de socializare, își face apariția   conaționalul  neaoș ce face parte dintr-un popor ce depășește cu mult  nivelul de mediocritate de care dau dovadă alte state. ,,E un simplu virus”, ,,Pe noi nu ne afectează’’, ,,Ne atrofiem în izolare”, sunt câteva dintre argumentele(fondate zis-au),  pe care le reiterează oamenii ce s-au săturat să salveze lumea uitându-se la seriale de pe canapea. Ceea ce mai vedem de pe canapea sunt statisticile relativ relevante pe care le exhibă televiziunea, m-a subminat acel  citat atribuit lui Stalin ,,moartea unui om e o tragedie, moartea unor milioane e o statistică”.

           Ce am ajuns noi să însemnăm  în aceste zile? Cifre inscripționate pe o foaie de 0,022 lei, obținută dintr-un lemn exploatat ilegal din pădurile României.

În pofida situației, demonstrăm a n-a oară că suntem un popor agil, 1 mai a reprezentat debutul subterfugiilor noastre de evadare, am ajuns atât de plictisiți încât eram dispuși să ieșim în stradă fără mască și mănuși, ghidându-ne după concepția,,n-oi fi tocmai eu ăla’’. Ulterior, și-a făcut apariția ostilitatea între oamenii ce trăiesc în mediul rural, respectiv urban. Cei din urmă au constatat cu stupefacție, câtă libertate de desfășurare au sătenii în a-și etala  mititeii și muștarul.

În afară de bipartiția românilor în oameni cu simțul veridicității și conspiraționiști, în socialiști și capitaliști, în oameni cu tulburări maniacale și genii nonconformiști, mai suntem despărțiți în două mari turme: catastrofiști și optimiști obsesivi.

Oameni sătui de izolare, seriale, mâncare, cărți, parteneri, sunt cuprinși de o stare de nevroză, angoasă ce are ca fundament manipularea  desăvârșită a mass-media. Cred în teorii ale conspirației, în medicamente dezirabile , antene 5G care sunt capabile să contamineze oamenii aflați la o anumită distanță. În antipodul acestora, se află optimiștii inexorabili, ce văd totul roz și tratează acest virus ca pe o răceală infimă. Anarhiști blazați, ce se duc la shopping pentru desfătare sufletească, în detrimentul celor care nu au nici măcar resurse financiare pentru satisfacerea nevoilor fundamentale.

             Aș produce un sofism dacă aș afirma că nu există oameni exemplari…

              Cine se duce la magazin să-mi cumpere și mie o caserolă de mici?