Unde suntem?

De ce am ajuns să discut despre asta?

Chiar mă gândeam de mult timp cu ce să încep primul meu articol. Este destul de greu să îți alegi o primă temă, auzind mereu în jurul tău că prima impresie contează.

În ultima vreme am văzut câte ceva filme de dragoste dar și alte genuri care aveau în centru povești ale unor oameni, înainte de anii 1900, ani în care societatea și omenirea în general nu au cunoscut avansul tehnologic pe care îl avem noi în ziua de azi. Și aceste povești m-au pus puțin pe gânduri în legătură cu câteva aspecte pe care le voi enumera mai jos. Țin să precizez că aceasta este doar părerea mea, și mi-ar plăcea foarte mult să o dezbat și împreună cu cei care aveți și un alt punct de vedere. Deci să începem!

„Chef de vorbă?” și altele de genul.

Cred că acest tip de story pe Instagram, este unul pe care noi tineri îl vedem foarte des, publicat de către alte persoane, sau poate că uneori o facem chiar noi.

Adevărul e că și eu am publicat de câteva ori acest gen de story, poate pentru voi pare ceva banal, dar mie unul mi-a pus anumite semne de întrebare.

Prima oară când am văzut că îmi apar tot mai des pe Instagram story-uri de genul, mă întrebam de ce așa multă lume suferă din lipsă de atenție? Ușor, ușor după ce acest „mini-trend” să îi zic așa s-a instalat evident că am postat și eu să văd dacă chiar vrea cineva să vorbească cu mine?

Răspunsul era evident că da, cred că nevoia de a socializa e ceva normal, dar hei, de aici am început să văd chestia asta mai mult decât un banal story si acum am să vă explic și de ce.

Părerea mea este că Instagramul și rețele sociale, au schimbat foarte mult modul de a interacționa cu oamenii, asta era și ideea, problema este că și noi oamenii ne-am schimbat din cauza lor, ne-am schimbat așa de mult încât unii am rămas între „insta” și viața reală. Ne este frică să începem o conversație, cu fata sau băiatul de care ne place, uneori avem un orgoliu prea mare, și așteptăm ca el sau ea să facă primul pas, și de la această prima idee toată această banalitate de story devine chiar o problemă, o problemă cu noi.

Apoi m-am gândit la trecut, pentru că mereu trebuie să vezi ce este în spate ca să știi exact cum să mergi înainte, tocmai de asta istoria oamenilor și modul cum se desfășura viața lor înainte, și cum este ea acum este o paralelă din care putem învăța multe.

Este ciudat cum în acele vremuri comunicarea de la distanță era o problemă, și acum cea față-n față este o problemă mai mare, nu?

Și deși acum socializăm mai mult ca oricând, părerea mea este că această socializare mutată extrem de mult în online a creat un sentiment de singurătate de care cred că nu suntem conștienți. Display-ul device-urilor ne protejează de a arăta anumite defecte, sau de a greși, adică trimiți un mesaj și dacă nu apucă să îți dea seen îl ștergi, nu? Chestie care în realitate nu poți să o faci așa zisul „seen” e instant. :)) Dar toate aceste defecte, sau greșeli fac parte din noi, iar tot acest noi dispare la o simplă conexiune de internet, râd la glumele de pe chat, dar îmi e frică că poate în realitate nu îi place râsul meu.

Vedeți voi ceea ce considerăm avantaje pe altă parte ne dezavantajează, nu zic că rețelele sociale sunt ceva dăunator, noi le facem să fie așa. Așa cum tu încerci să fii perfect pe chat, așa încearcă și el sau ea, nu te-ai gândit la asta? De asta vă îndrăgostiți și totul e mișto dar într-o săptămână sau mai mult nu găsiți timp să vă vedeți, pentru că na, îți e frică că în realitate nu te va accepta așa cum ești. E evident că în sinea noastră cu toții știm cum suntem, cum reacționăm, ce ne place cu adevărat, ce ne dorim, și totodată ce ne displace la noi, și da pe internet e super ușor să acoperim toate astea, de asta „face to face” nu se întâmplă în cele mai multe cazuri din cauză că nu avem timp, totul e din cauză că ne este frică, dar putem fi atât de sinceri cu noi încât să recunoaștem?

Și totuși am deraiat puțin de la subiect, de ce postăm storyuri cu „chef de vb” și alte de genul?

Gândiți-vă la semnele de întrebare pe care sper că v-au apărut citind toate cele de mai sus, cu siguranță veți fi mult mai aproape de răspuns, pentru că acest răspuns diferă de la o persoană la alta, iar eu încerc doar să vă dau un mic punct de a vedea lucrurile, dar în univers sunt o infinitate de puncte până la urmă.

Uneori punem așa ceva din cauză că da suntem plictisiți și ne gândim că poate este cineva interesat de a vorbi cu noi, poate e chiar ea sau el, și dacă totuși ea sau el doar văd story-ul și nu reacționează, ehh poate scriem la una dintre persoanele care totuși sunt interesante, și încercăm altă dată.

Dar vorbim cu atâtea persoane minunate, și într-un final ajungem cumva să vorbim cu el sau ea, și între timp ce vorbim cu el sau ea, apare o altă persoană mișto, bă și după parcă de plictisești de ăia și cauți alte persoane, ce naiba cu toții îs mișto. Doar că prea mișto pentru că în final tot singuri ne simțim deoarece eu cel perfect din spatele unui ecran, am frica de a fi eu cel cu greșeli și natural în realitate.

Punct !

Cred că aici o să pun punct primului articol care dacă a fost cât de cât ok, îl voi continua și cu o altă parte, bazată tot pe acest subiect sau altceva cum doriți că doar e democrație.